Dacă ai un prieten interesat de gătit și arta culinară, găsești mai jos un ghid de cadouri pentru bucătari pentru inspirație. Cuțitul este piesa de rezistență în bucătărie, așa că i-am dedicat primul articol din serie. Citește până la final pentru a afla cum să alegi cuțitul potrivit!
Cuțitul – unul dintre cele mai bune cadouri pentru bucătari
Indiferent dacă e vorba de un hobby, o profesie sau pur și simplu un bun necesar în orice casă, cuțitul este un cadou ideal pentru bucătari. Am pregătit mai jos câteva scurtături către exemple de cuțite pentru diverse scenarii dacă vrei să sari peste research, dar și detalii pe larg care să te ajute să alegi modelul potrivit.
Exemple de cuțite-cadou pentru bucătari:
Scenariul 1: un prieten pasionat de gătit
Pentru acel prieten sau prietenă care caută mereu rețete noi și are feed-urile de social media pline de conturi de gătit, un cuțit potrivit îi poate ușura procesul sau oferi imboldul pentru a face un pas spre a-și pune ideile în practică. Aflându-se la început de drum, i-ai putea oferi primul cuțit profi cu care să experimenteze.
Cuțitele cele mai populare sunt cuțitul bucătarului și santoku. Ambele cuțite au un spectru larg de utilizare și sunt “bune la toate”, diferențele constând în forma lamei și construcție. Cuțitul bucătarului are vârful ascuțit, pe când santoku are vârful rotunjit. Fiecare lamă are un set de avantaje.
Aspectele care influențează prețul vor fi materialul, tehnica de obținere a lamei și brandul. Un cuțit din oțel inoxidabil (ideal bogat în carbon) este mereu o variantă ok. Vei găsi diverse opțiuni în funcție de buget. La fel ca în multe alte cazuri, nu înseamnă că doar opțiunile scumpe sunt bune. Mai ales pentru cineva aflat la început, e chiar bine să nu te avânți la ceva foarte scump.
Scenariul 2: un prieten bucătar
Dacă ai un prieten care chiar lucrează într-un restaurant, atunci lucrurile stau puțin diferit. Ideal ar fi să afli ce cuțite are deja, dacă e interesat de vreo specializare anume sau dacă își dorește un anumit model. Pentru un bucătar profesionist, alte cadouri utile ar fi o geantă pentru transportul cuțitelor, precum și accesorii pentru ascuțire.
Cum să alegi un cuțit pentru a-l oferi cadou
Pentru a face cadou un cuțit, este necesar să avem câteva informații despre:
- bucătarul pentru care cumpărăm cuțitul
- tipurile de cuțite pentru bucătărie
- tehnica folosită la obținerea acestora
- materialele din care sunt făcute (precum și forma)
1. Bucătar amator sau profesionist
Experiența în bucătărie și preferințele culinare vor influența destul de mult decizia. Un pasionat aflat la început de drum va putea experimenta cu diverse cuțite și se va concentra mai mult pe rezultatul final, pe când un bucătar cu vechime va avea niște criterii mai complexe pentru fiecare etapă, viteza de lucru și eficiența fiind esențiale.
Mâncărurile gătite mai des sunt și ele importante. Un bucătar vegan, unul pasionat de bucătăria italiană și unul interesat de diverse tipuri de carne vor avea nevoie de cuțite diferite.
Ar mai fi de menționat și materia primă folosită, respectiv în ce formă este cumpărată. Pentru carne netranșată, cu oase sau pește “întreg”, e posibil ca prietenul tău să aibă nevoie de un cuțit pentru filetat și accesorii pentru eviscerat, cum ar fi penseta de bucătărie.
2. Clasificarea cuțitelor după scopul de utilizare
Principalii producători de cuțite de bucătărie sunt din Europa și din Japonia. Putem considera că acestea sunt și principalele stiluri. În rândurile de mai jos vom vedea cum se aplică fiecare dintre ele.
Iată principalele tipuri de cuțite:
Cuțitul bucătarului
Se numește astfel deoarece poate îndeplini o varetate mare de sarcini. Acesta poate fi folosit la tăirea legumelor, cărnii și chiar și a unora dintre fructe. Este cel mai folosit cuțit din bucătarie.
Lama acestuia are 20-30 cm și este solidă și rigidă. Lama este ușor curbată spre exterior, permițând o mișcare fluidă în momentul tăierii.
Santoku
Santoku este corespondentul cuțitului bucătarului în varianta japoneză. În limba japoneză, santoku înseamnă “3 metode de utilizare”. Definiția face referire la tocare, feliere și mărunțire. Lama unui cuțit santoku are de regulă lungimea între 13-18 cm.
Cuțitul universal, utilitar sau din oficiu
Acest cuțit este folosit pentru tocarea unei game largi de produse alimentare. Are de obicei o lamă mai mică, de 10-15 cm.
Cuțitul pentru decojit
Acest cutit poate avea două tipuri de lamă:
- solidă și dură
- subțire și flexibilă
De asemnea, poate fi întâlnit și în varianta cu vârful curbat spre interior (numit “cuțit de decojit cu cioc”). Vârful sub formă de cioc de pasăre ajută foarte mult la decojire, curbându-se pe forma legumelor și fructelor. Vârful este cu atât mai util atunci când este folosit pentru scobirea alimentelor. Lungimea lamei unui cuțit pentru decojit este cuprinsă între 6,5 – 11 cm.
Cuțitul pentru pâine
Lama acestui cuțit are tăișul zimțat, special conceput pentru tăirea preparatelor coapte, cu coaja crocantă și interior moale. Lama are lungimea cuprinsă între 20-25 cm.
Cuțitul pentru tranșat și feliat
Acest cuțit poate avea vârful ascuțit sau rotunjit. Vârful ascuțit ajută la o tăiere mai precisă pe lângă articulații, iar cel cu vârf rotunjit este folosit de regulă la tranșarea și felierea cărnii fără os. Lama este subțire și are o lungime de 20-40cm. Lama subțire este utilă pentru o feliere mai fină.
Satârul
Satârul este folosit în special pentru porționare cu tot cu os. Acesta are o lamă dreptunghiulară, solidă, cu lungimea între 12-18 cm.
Există multe alte tipuri de cuțite, însă am enumerat câteva dintre cele mai întâlnite. Pentru iubitorii de brânzeturi voi adăuga și 3 cuțite specifice:
Cuțitul pentru brânzeturi moi
Acest cuțit este prevăzut cu niște orificii în lamă, cu rolul de a minimaliza frecarea acestuia de conținutul moale al brânzei. Tăietura este mai precisă, iar brânza nu suferă modificări fizice nedorite.
Cuțitul pentru brânzeturi tari
Acest cuțit este prevăzut cu un vârf despicat, folosit drept furculiță pentru servirea brânzei. Datorită formei de călcare a acestuia, cu mânerul mai sus, tăierea presupune depunerea unui efort mult mai mic.
Cuțitul pentru parmezan
Acest cuțit are forma de daltă sau de inimă. Forma lamei este gândită pentru a putea străpunge mai ușor coaja tare a parmezanului.
3. Clasificarea cuțitelor după tehnica folosită la obținerea lor
Vei vedea în multe din descrierile sau filtrele de căutare pentru cuțite menționată tehnica de obținere. Cele mai folosite metode de obținere a cuțitelor sunt:
- forjarea
- laminarea
- împachetarea combinată cu forjarea (metoda Damasc)
Dacă ești la fel de curios ca și mine, iată o scurtă descriere pentru fiecare dintre ele.
Forjarea
Forjarea poate fi liberă sau în matriță. Ea se poate aplica doar metalelor. Cel mai adesea, în obținerea cuțitelor este folosită forjarea în matriță. Forjarea în matriță se realizează prin baterea sau presarea unui metal în matriță.
Avantajul principal al forjării este creșterea rezistenței și durabilității cuțitului în timp. Cuțitele realizate prin forjare sunt de regulă făcute dintr-o singură bucată.
Laminarea
Laminarea se poate folosi la orice fel de material sub formă de pastă (ex. hârtie, metal). Această deformare plastică este obținută prin comprimare. Comprimarea se realizează prin trecerea pastei de material printre 2 role contra-rotative.
Avantajul principal al laminării este că se pot folosi o multitudine de aliaje feroase și neferoase (ex. titanul), ceea ce poate contribui la o mai bună performanță a lor. Tot ca avantaj avem și reducerea semnificativă a timpului de producție, ceea ce reduce și prețul.
Împachetarea combinată cu forjarea (metoda Damasc)
Metoda Damasc, dupa cum reiese din denumire, își are proveniența în Damasc (capitala Siriei). Aceasta tehnică presupune împachetarea mai multor folii de oțel, petrecute și contopite una peste alta prin forjare la fiecare suprapunere în parte. Numărul foliilor poate ajunge până la maxim 63.
Avantajele folosirii acestei metode sunt creșterea rezistenței cuțitului și menținerea pentru o perioadă mai îndelungată a tăișului ascuțit.
Clasificarea cuțitelor în funcție de materialele folosite la obținerea lor
Un alt element-cheie în alegerea unui cuțit este și materialul. Cele mai întâlnite materiale folosite în obținerea lamelor de cuțite sunt:
Oțelul carbon
– poate primi aliaje de oțel
– lama se menține ascuțită pentru mai mult timp
– duritate crescută a lamei cuțitului
– Cu cât procentul de carbon este mai mare, cu atât duritatea lamei, și deci rezistența ascuțișului, este mai mare.
Oțelul german – 1,4116
– duritate pe scara HRC 55-57
– principalul avantaj al unui cuțit din acest tip de oțel este echilibrul dintre păstrarea tăișului pentru o perioadă îndelungată și rezistența crescută împotriva oxidării.
– oțelul german este foarte des utilizat de către producătorii de cuțite europeni, dar și de către producătorii japonezi.
Cromul – metal
– foarte dur
– datorită rezistenței mare la coroziune, acesta este foarte des folosit ca aliaj la diverse piese și obiecte din oțel pentru acoperirea suprafeței acestora
– culoare alb-argintie
– ușor de prelucrat
– destul de răspândit în scoarța terestră
– rezistent la temperaturi ridicate
Titanul
– cu 40 % mai ușor decât oțelul raportat la același volulm ( cu masa diferită ) deci poate prezenta un avantaj atunci cand greutatea contează
– nontoxic
– capacitate mare de antioxidare
– nu generează ioni feroși în momentul frecării mecanice
– prelucrarea este mai dificilă, iar asta creste și prețul
– necesită îndreptări dese ale tăișului
Oțel de Damasc
Deoarece mijloacele de obținere (prelucrare) și cantitățile metalelor conținute diferă, se vorbește despre oțelul de Damasc ca imitând aspectul și performanța originalului.
Oțelul de Damasc este o combinație de fier, oțel și carbon. Fierul are rol de aditiv, acesta find foarte plastic, iar oțelul combinat cu carbon conferă duritate și elasticitate.
Aspectul cel mai reconoscibil al oțelului de Damasc este dat de însuși metoda de obținere, prin care cristalizarea carbonului arată alternarea acestuia.
Un dezavantaj al oțelului de Damasc este capacitatea scăzută de antioxidare.
Cuțitele ceramice
– sunt făcute din ceramică tehnică
Avantaje :
– își mențin tăișul ascuțit pentru o perioadă de timp mai mare decât în cazul altor cuțite
– nu oxidează
– sunt ușoare (densitate mică a materialului)
Dezavantaje :
– nu pot fi folosite pentru produse congelate, oase și produse alimentare care au o crusta tare
– se pot ciobi, sparge și crăpa
– trebuie luată în cosiderare și presiunea pusă în momentul folosiri, fiind recomandată tăierea doar prin alunecare
– nu este recomandată folosirea pe un suport de piatră, sticlă sau porțelan
– îți trebuie îndemânare și echipament special pentru a-l ascuți acasă
Mânerul cuțitului
Nu am să intru în detalii în ceea ce privește mânerele cuțitelor. Voi preciza doar niște aspecte pe scurt. Mânerul unui cuțit trebuie să fie ergonomic și bine echilibrat în raport cu lama. Tipul de mâner va influența și greutatea cuțitului. Greutatea variază de la un model la altul, în funcție de utilizare, material etc. Se consideră însă de multe ori că atunci când este mai ușor, un cuțit poate fi folosit pentru mai mult timp, fără a-ți obosi mâna. Totuși, recomandările multor bucătari sunt cuțitele cu o greutate medie spre mare (nu foarte mare) deoarece acestă caracteristică ajută la o mai bună precizie a tăieturii.
Iată la final și câteva recomandări de producători de cuțite:
- Zwilling
- Wusthof
- Sabatier K
- [ F.D.] Dick
- Miyabi
- Kutt
- Kai
- Gude
- Dacobi
- Arcos
- Heinner Home
Sper că ai o idee mai clară despre tipurile de cuțite și alegerea celui potrivit pentru cadou. Voi adăuga în curând mai multe idei de cadouri pentru bucătari. Citește și articolele despre: cum să faci cadou o carte de gastronomie și idei de cadouri practice!